fata bruneta, cu ochi mari, caprui si buze rosii

"I wanna be loved by yooou..." fredona în timp ce îşi aranja părul lung până la umeri, rebel, de culoarea cafelei.
În faţa oglinzii mari, cu gravură neagră în loc de ramă şi un trandafir uscat, agăţat în colţul stâng, clipea senzual admirându-şi ţinuta. Rochia neagră, scurtă exact atât cît să provoace prin decenţa falsă pe care o inspira, cu bentiţă mov care-i încadra sânii tineri, sfidători, valorificându-le feminitatea, o făcea dulce şi fascinantă, cu un strop excitant de nebunie.
Avea o putere aproape magică de a fura raţiuni şi sentimente, pe care o adora, fiind conştientă de acest atu.
Nu eşua niciodată; de fapt, nici măcar nu percepea ideea că ar putea fi supusă de un bărbat, îmblânzită, furată din sălbăticia ei dementă- căci anume acesta era misterul ei.
Şi totuşi era femeie. Visa să găsească acea prezenţă masculină puternică, inteligentă, perfectă prin compatibilitatea care ar fi fost între ei. Ar fi vrut să fie zeiţa lui, demonul lui, să îi aparţină.
Visa la nopţi de voluptate ireală, dulci prin otrava rece pe care ar fi avut-o, care să se încheie armonios printr-o privire împlinită, lăsând-o extenuată, cu capu-i sprijinit cuminte pe pieptul lui, gustându-i ritmicele bătăi ale inimii, în timp ce el şi-ar fi plimbat cu fineţe degetele prin păru-i bogat, răsfirându-l, mângâindu-l, plin de acea gingăşie ciudată, de care sunt cuprinşi uneori barbaţii, atunci când îşi simt viaţa transpusă în sufletul şi trupul angelic al femeii de lângă el.
Visa...dar până când l-ar fi găsit...
Clipi nemulţumită de un detaliu supărător, pe care nu-l indentificase încă; i se părea că arată...comun (iar acest fapt o supăra mereu).
Ochii-i mari, plini de trăiri şi pasiune, coloraţi într-un chihlimbar de acuarelă, căutau să găsească acel detaliu care o arunca în banal, şi într-o fracţiune de secundă chipul i se destinse, iar mâinile subţiri şi elegante se întinseră spre rujul de pe noptieră.
În timp ce adăuga acel strop de artificialitate colorată în sângeriu, îşi recăpăta siguranţa, frumuseţea, individualitatea.
Evadase din banal.
Întregul ei corp fremăta de dorinţe, pasiuni şi ambiţii simple, efemere, existenţiale.
Se gândi că un strop de parfum ar desăvârşi-o, şi deschise al doilea sertar de jos, de la biroul impunător prin frumuseţea-i antică şi căută flaconul cu licoare parfumată printre hârtii, oje şi creioane aruncate într-o dezordine fixă, fantastică.
Nu găsi parfumul, însă degetele-i prinseră forma cartonată, uşoară a pachetului cu ţigări şi scoase încet una dintre ele, prinzând-o cu unghiile-i îngrijite, la fel de roşii ca şi buzele.
O aprinse. Inspiră, reţinând gustul aspru al fumului în plămâni, pentru o secundă mai mult decât obişnuia.
A închis ochii, savurând eliberarea de această plăcere şi a concluzionat că subtilul miros de ţigări de damă era totuşi mai bun decât parfumul.
Un clinchet.O uimire.
O apăsare uşoară a clanţei...
Câţiva paşi uşori, jucăuşi pe covorul moale, în direcţia uşei masive de stejar.
Sunetul cheii răsucindu-se în broască, gustând mângâierea aceloraşi degete fine, ce sfârşesc cu unghii îngrijite, simetrice după culoare cu buzele.
Un scârţâit al uşii.O privire. Un zâmbet.
Un sărut.
- Ai venit mai devreme, spuse ea, privindu-l distrată, iar vocea sunase jucăuş şi imbietor.
Nu era acel bărbat la care visa. El aparţinea banalităţii.
Şi totuşi, îi plăcea să-l provoace, să se joace cu el, să-i ofere mirajul unei iubiri care nu s-ar fi terminat niciodată în "Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrânteţi".
Sunetul cheii răsucindu-se în uşă, gustând mângâierea degetelor fine...
Un zâmbet. Un sărut. Pasiune.