şi cade-un rece tremur ud
din negrul fum de-asupra noastră.
un bloc uscat, bătrân şi mut,
un monument de piatră, la fereastră.
fantome vii, privind prin gene reci
spre sensul trist al existenţei tale
şi vreau să plec, sau tu să pleci,
fără iluzii de iertări şi vorbe goale.
nu te cunosc deloc. Şi nici nu simt
c-ar trebui să mă înec în tine.
în ale mele putrezite plăci de gând
nici amintirea ta nu va rămâne. Mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu