incipit (145 days left)

ca tot n-am postat nimic demult :D

Incipit


Nouă luni am privit timizi, unul în sufletul celuilalt, devorându-ne reciproc cu o sadică lenevie în acţiuni, cu un calm făţarnic şi rece, asemeni unui geam îngheţat.
Nouă luni... ni s-au atins doar corpurile astrale, cu degete tremurânde, sfioase... cu gânduri impecabil de albe (de parcă ar fi fost spălate cu înălbitor), căci eu nu eram decât prietena prietenului tău, iar tu – nimic mai mult decât prietenul prietenului meu.
Mă desfac acum (ca o varză) şi văd cât de laşă umană eram: nu mă lăsa conştiinţa să tai în bucăţi câteva clipe (şi aşa învineţite de aşteptare) şi să recunosc, cel puţin faţă de propriile-mi pseudo-trăiri că-l iubeam...cu stimulator cardiac.
Timp în care, de fapt, eu şi tu – am bâjbâit ca idioţii unul după celălalt atingând, întâmplător (bineînţeles), coapse greşite, sâni greşiţi, buze greşite... până am ajuns să existăm doar pentru a inspira un mecanic şi disturbator narcisism, să iubim doar ceea ce vedeam în suprafeţe reflectoare, dar – binecuvântată fie noaptea de Halloween (şi alcoolul) – că ne-am găsit. Şi am ştiut, în sfârşit, cu exactitatea unei formule fizice demonstrate şi răs-demonstrate că îţi cunosc corpul de altundeva, dintr-o viaţă anterioară.
Mi-am sprijinit, cuminte, instantaneu demascată şi îmblânzită, capul de pieptul tău. În secunda imediat următoare am înţeles două lucruri: că ritmul tău cardiac e anormal, puternic şi imprevizibil şi că, în sfârşit, am găsit (coapsele, pieptul, parfumul, buzele, ochii, venele, plămânii, porii, unghiile, fesele, oasele, craniul, limba, muşchii) corpul corect.